Noutăţile nu numai că nu bucură, ba îţi provoacă impresia, că te afli într un spaţiu ireal, populat de monştri înspăimători. Şi asta în pofida faptului că subsemnatul între primii a formulat teza potrivit căreia „conflictul transnistrean a avut şi are la baza interese financiare şi, respectiv, se va consuma odată cu epuizarea surselor de satisfacere ale acestor interese”.
Însă, sincer mărturisesc, nu am admis posibilitatea afacerilor de genul celor de care se vorbeşte în prezent. Ziarista rusă Svetlana Gamova, un adept cu experienţă al regimului de la Tiraspol, scrie în “Nezavisimaia gazeta” din Moscova: “Transnistria, bancrutată de oligarhi, proprii şi străini”. Potrivit ziaristei, “intenţiile Germaniei de a debloca negocierile în cazul reglementării transnistrene sunt date peste cap de… Chişinău şi Tiraspol”. Da, cu referinţă la specialiştii de la Kiev, Gamova afirmă că anume starea de insoluţionare a diferendului permite autorităţilor de la Chişinău şi Tiraspol să se pricopsască cu venituri mult prea solide.
Subiectul deja nu mai constituie o noutate exclusivă. Toată lumea a auzit că RM este scandalizată de modul în care Chişinăul, de fapt, a salvat Tiraspolul de la colaps, încheind contract de furnizare a energiei electrice cu termocentrala din regiune şi nu cu Kievul. Acesta e un element al situaţiei care, precis că va fi unul cu consecinţe nefaste pentru relaţiile Moldovei cu Ucraina.
Altul e cel ce vizează situaţia în Transnistria. Regiunea a evitat colapsul, însă a intrat într-un deficit puternic de mijloace financiare. Pentru a impune Chişinăului contractul cu termocentrala de la Cuciurgan, prin intermediul companiei fantome “Energocapital”, negustorii anonimi au cedat din preț mai mult de 30% – ceea ce s-ar fi transnformat, afirmă S. Gamova, în 65-70 milioane dolari SUA. Factorul ar fi condiţionat criza pe piaţa valutară transnistreană. Criza este; acest fapt nimeni nu îl contestă. Oficialii de la Tiraspol deja s-au pronunţat pe marginea fenomenului. La 4 martie curent E. Şevciuc a semnat decretul cu privire la stabilizarea situaţiei pe piaţa valutară. Potrivit actului, valuta se va comercializa o dată pe săptămână, şi nu zilnic, cum se practica. Dreptul de a procura bani străini nu va mai fi general, ci determinat de o comisie specială, constituită din reprezentanţi ai instituţiilor „statale”, căreia solicitanţii vor fi obligaţi a le demonstra că au necesităţi „legitime” pentru a procura valută.
Astfel, putem presupune cu o mare doză de veridicitate, că nu contractul Chişinăului cu „Energocapital” a condiţionat criza. Putem – însă asta nu ne scapă de alte constatări, mult mai triste. La Chişinău se anunţase că acordul cu Tiraspolul ar condiţiona reducerea tarifelor la energie electrică cu cel puţin 30%. Însă bonurile de plată au demonstrat, afirmă Dumitru Calac, observator la cotidianul „Economicescoie obozrenie”, că tarifele s-au dublat în raport cu cele precedente, când energia se procura de la Ucraina. Potrivit lui Calac, un kw de energie făcut din gazele ruseşti costă aproximativ 2 cenți, dar RM îl procură cu 5. Anume aceşti 3 cenți pentru un kw ar fi sensul marelui joc, practicat de reprezentanţii puterii la Chişinău şi Tiraspol. Vitalie Culic, un expert bine versat de la Kiev, consideră, că „…Chişinăul şi Tiraspolul reduc din eficienţa tentativelor Germaniei de a debloca procesul de reglementare a diferendului”.
O rectificare, potrivit estimărilor expertului în economie de la Chişinău Sergiu Tofilat: tariful pentru energia electrică ar fi de 6.775 cenți kw., iar sinecostul de 1,7. Diferenţa ar constitui mai mult de 5 cenți. La un volum de 3.2 miliarde KW procurate anual de partea dreaptă a Nistrului, se formează o sumă destul de impunătoare. Oficial, fondatorii structurii „Energocapital” ar fi cîteva firme-offshor din Hong Kong şi Belize. Importă alt ceva.
„Energocapital” activează în temeiul licenței eliberată de ANRE a RM. „Energocom” subdiviziune a guvernului RM, contractează cu acest fantom. Ambele structuri sunt afiliate Partidului Democrat din RM. În „Sovietul Suprem” de la Tiraspol direct se afirmă (scrie Gamova), că „Energocapital” este fondată de E. Şevciuc. Legislativul secesionist este dispus în cel mai scurt timp să efectueze un control rigoros la acest „Energocapital”, pentru a găsi motivele reducerei tarifare şi, ca consecinţă, apariţia deficitului valutar.
Situaţia cu preşidenţia Germaniei în OSCE a apărut şi în vizorul unor sceptici înverşunaţi, cum ar fi Alexandru Rar, director ştiinţific la un for germano-rusesc. Potrit lui, Berlinul intenţionează (ce şi e firesc) reanimarea iniţiativelor de la Mezeberg, cunoscute ca iniţiativele Merkel-Medvedev. Tezele ar schiţa un plan de reglementare a diferendului prin acordarea regiunii unui statul special în componenţa RM. Dar, de care reglementare poate fi vorba, dacă ambele guvernări sunt satisfăcute de situaţia existentă? Potrivit lui S. Tofilat, un raport ce conţine date referitor la afacerea cu „Energocapital” ar fi gata de a pleca în adresa UE (probabil, Comisia Europeană) şi a Fondului Monetar Internaţional. Astfel, Chişinăul în scurt timp ar fi plasat în un nou scandal de proporţii, generat ca şi cele precedente, de acţiunile guvernării.
Cît nu ar fi de mirat, însă evenimentele în cauză parcă nici nu ar exista pentru Moscova. Nici cea mai mică reacţie a oficialilor, de parcă nu ei afirmă că datoria de 5 miliarde dolari SUA ar fi pe deplin atribuită Chişinăului. Care ocazie ar fi mai oportună pentru a „bate în cuie” teza? Nu, la Moscova domină alte ocupaţii. La 12 martie curent în Camera superioară a Adunării Federale a Rusiei este fondat „grupul de lucru” pentru interacţiunile „ruso-transnistrene”. Informaţia aparţine AŞ „Regnum”, anterior destul de apropiată Kremlinului, dar în prezent aflată într-o opoziţie detul de ciudată. Autorii afirmă că „grupul de lucru” precedent, care a existat în Camera inferioară (Duma de Stat a FR), cu brio a „pierdut” în faţa provocărilor existente – afirmaţie sub care se înţelege acceptarea de către Tiraspol alături de Moldova, a pieţelor europene de desfacere a produselor. Anterior, relaţiile cu Transnistria au fost puse în seama (ar fi tutelate) „grupului de lucru” condus de deputatul-comunist Serghei Gavrilov. În opinia celor de la „Regnum” unicul efect al activităţii „Grupului” ar fi „pierderea definitivă a influenţei FR asupra Transnistriei şi decorarea lui E. Şevciuc cu „Ordinul Uniunii popoarelor frăţeşti”, insignă a Partidului Comunist din FR”. Opinia dată, referitor la gradul scăzut de eficienţă a relaţiilor cu FR, domină în legislativul de la Tiraspol.
Cu ocazia apariţiei noului „curator” în persoana „grupului de lucru în Consilul Federaţiei”, la Tiraspol au inviat speranţele noilor perspective. În mod urgent se pregătesc informaţii referitor la gradul actualelor relaţii bilaterale şi necesitatea activizării acestora. Vadim Krasnoselischii, preşedintele Sovietului de la Tiraspol, consideră că Rusia este cointeresată în „potenţialul economic transnistrean, însă ofertele (produsele locale) sunt sub aşteptări”. Speakerul propune a găsi modalităţi pentru a separa Transnistria de Moldova (integre în „viziunile FR”), ce le va permite a evita restricţiile la import impuse de către Rusia Moldovei şi, automat, extinse asupra regiunii. Krasnoselischii are grad de general, însă nu mai cunoaşte el atît de profund subtitlurile politicii Moscovei. Această afirmaţie a apărut îndată după vizita lui la Moscova, unde ar fi evoluat în calitate de potenţial „Preşedinte a RMN”. Nu se exclude că cunoştinţile în domeniul economic sunt de provinenţă rusească.
La Tiraspol au apărut speranţe că Transnistria ar putea participa la livrări pentru structurile statale ale FR, între care şi Ministerul Apărării. La moment statutul ei de parte componentă a RM practic exclude aşa ceva, însă după vizita la Moscova, la Tiraspol tot mai des vorbesc despre experienţa Abhasiei şi Osetiei de Sud, pentru care FR a făcut excepţii. Nu se exclude că transmiterea Transnistriei sub tutela Consiliului Federaţiei, ar fi un început ai acestei colaborări. Cel puţin asemenea speranţe au apărut odată cu transmiterea patronatului de la Dumă la „Senat”.
Merită atenţie şi interesul activ a presei din FR către starea financiară în Transnistria. Aceeaşi „Regnum” informează că, timp de trei luni, rezervele valutare ale regiunii s-au redus de trei ori, atingînd cifra de doar 12,35 milioane dolari SUA. În decembrie 2015 rezervele Tiraspolului constituiau 32.26 milioane, pe cînd în februarie 2016 – doar 18.75. În opinia autorilor, criza din Transnistria este condiţionată „atât de procese mondiale, cât şi de acţiunile de reprimare, impuse de Ucraina şi Moldova” şi „…de o politică extrem neefectivă a conducerii regiunii, care probabil ar fi comis mai multe acţiuni de extragere şi deportare a mijloacelor valutare peste hotare”. Referitor la o eventuală implicare a executivului de la Tiraspol în acţiuni dubioase valutare s-a mai scris. Însă, de data aceasta tot mai evidentă devine presupunerea implicării în acţiuni criminale la direct a persoanei liderului regiunii.
Pentru a trece la generalizări şi concluzii, neapărat e necesar să oglindim poziţia oficială a Moscovei. Cum am mai menţionat, referitor la criza economică, la afacerile cu gazul şi energia electrică, Moscova păstrează tăcerea. Ea şi-a expus opinia cu alte ocazii, mult mai reduse ca valoare. Astfel, Serghei Gubarev, reprezentantul FR în formatul „5+2”, evoluînd în cadrul unei întruniri cu studenţii Universităţii relaţiilor externe, a declarat că Rusia pledează pentru o abordare constructivă a diferendului nistrean, pentru identificarea în acest scop a unei soluţii de compromis, care ar satisface ambele părţi implicate. În această ordine de idei, Gubarev consideră important a asigura stabilitatea în zona de securitate, prin continuarea misiunii de pacificare şi prin păstrarea prezenţei pacificatorilor FR în Transnistria. Aceştea, potrivit diplomatului rus, trebuie să fie în Moldova pînă la reglementarea definitivă a diferendului. Bine, dar de ce el nu explică, cine şi şi când va determina – conflictul mai e, sau el e doar menţinut artificial?
Menţinut de aceeaşi ruşi, de trupele lor militare, aflate ilegal în republică. Potrivit legendei, GOTR (Grupul Operativ de Trupe ruse, apoi Grupul Limitat de trupe ruse) îi sunt atribuite misiunea de securizare a depozitelor de armament de la Cobasna şi (atribuit ilegal) asigurarea logistică şi cu efectiv a contingentului de pacificatori. Schematic asta arată în modul următor: un batalion, se spunem cu numărul 92, formează contingentul pacificator şi se supune CUC, altul, care în acest caz este 113, apără depozitele. Alte misiuni aceste trupe nu pot avea. În realitate le au. Cum a informat grupul pentru relaţii cu presa a Distruictului Vestic a MA a FR, la 12 martie curent a efectuat aplicaţii de campanie unitatea de recunoaştere a GOTR. Scopul – „Lichidarea unei formaţiuni ilegale înarmate”. Locul petrecerii aplicaţiilor – pădurea din preajma localităţii Chiţcani, situată în dreapta Nistrului. Deci, atenţionăm. Nu la poligonul de la Tiraspol, Glinaea sau Cobasna, unde deja suntem deprinşi să-i vedem. În dreapta Nistrului, în terenuri, proprietatea cărora este discutată de reprezentanţii Chişinăului şi a Tiraspolului. Nemijlocit în zona de securitate, în apropierea de oraşul Bender, raion cu un regim sporit de securitate, unde militarii ce nu fac parte din Forţele de menţinere a păcii nu au drept a apare cu arma. În cazul dat, un contingent de cinzeci de persoane, înarmaţi, dotaţi cu aparataj electronic, însoţiţi de 10 autovehicole speciale, se antrenează ca în Siberia. Detaşamentul a fost format din „specialişti” care reprezentau toate subdiviziunile GOTR, care apoi au constituit grupuri de recunoaştere, blocare şi lichidare. Activ, cum ni se relatează, au fost utilizate sisteme de blocaj electronice. Repet, informaţia nu a fost obţinută cu careva metode de spionaj. Ea este oficial difuzată de serviciile abilitate a MA a FR. Ei oficial recunosc că încală statutul trupelor ruse dislocate în Moldova, dar o fac intenţionat. Ei nu văd cine ar putea să le ceară respectarea legislaţiei RM.
Deci, dacă le ordonăm, ar putea apare o presupunere, care ar explica ceva din situaţia destul de complicată. Pe site-urile chişinăuiene au apărut materiale care indică la careva analogii între „furtul miliardului” şi a afacerilor cu energia electrică. Cel puţin în ambele cazuri apar unii şi aceeaşi figuranţi. Ar putea să fie opera factorilor de la Chişinău şi Tiraspol, însă pentru asta ei neapărat au nevoie de sancţiunea Kremlinului. Şi ea este dată, contra promisiunii de a destabiliza relaţiile cu partenerii – Kievul, Berlinul, Bruxellesul. Anume asta ca rezultat şi apare în consecinţa unor acţiuni banale de excrocherie, la nivel statal. Chişinăul ar putea evolua cu careva propuneri referitor la activizarea procesului de negocieri. Numai că nimeni nu va crede în sinceritatea disponibilităţii acestor factori de a găsi soluţia.
Ion Leahu.