Încep cu ceea cu ce ar trebui să termin. Forfota din Moldova, condiţionată de sosirea actualului reprezentat al OSCE pentru reglementarea transnistreană, diplomatul german Kord Maier-Klodt, demonstrează cu regret faptul că la Chişinău aşa şi nu s-a atins un sistem în activitate, dar se demonstrează eforturi de la caz la caz.
Sporadicitatea acţiunilor în această direcţie condiţionează elementul de bază a problemei. Nu numai Chişinăul, ci şi partenerii de dezvoltare devin limitaţi în abordări, ca să nu spun miopi, la capitolul formele şi modalităţile soluţionării acestui blestemat diferendum. Mă refer la Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe al UE, care a fericit curînd Moldova cu o rezoluţie aparte. În acest document din 13 puncte, consacrate în special combaterii corupţiei, şi-a găsit loc şi subiectul transnistrean. Dar în ce formă? Consiliul miniştrilor de externe al UE s-a pronunţat pentru urgentarea soluţionării diferendului nistrean, recomandînd Chişinăului să utilizeze toate modalităţile accesibile, inclusiv formatul 5+2. Aceeaşi soluţie vicioasă, de parcă nu ar fi cunoscut faptul că din 2014 formatul nu se mai practică, şi mare efect nu s-a obţinut. Problema e alta. Cui ar fi trebuit de adresat reproşurile referitor la inutilitatea acestei forme de soluţionare a diferendului?
Potrivit Serviciului de presă a Guvernului RM, Prim-Ministru Pavel Filip pledează pentru activizarea procesului de negocieri cu Transnistria nerecunoscută. Declaraţia a fost făcută în cadrul întâlnirii Domnului Filip cu Kord Maier-Klodt, reprezentantul special al Preşedintelui OSCE pentru reglementarea transnistreană. El şi-a exprimat speranţa că Preşedinţia Germaniei în OSCE va urni procesul din actualul punct mort, în care acesta se află. Strategia Chişinăului în direcţia dată prevede elaborarea unui statut special pentru raioanele estice, care ar asigura regiunii o autonomie largă în componenţa RM. În calitate de mecanism de realizare a acestei strategii, Domnul Filip la fel identifică negocierile în formatul 5+2, cu condiţia că acestea vor avea un dinamic corespunzător. Concomitent se propune sporirea eficienţei Biroului pentru reintegrare, instituţie responsabilă de reglementarea transnistreană. Merită a fi evidenţat faptul că Premierul de la Chişinău a trecut în revistă următoarele probleme, care, în opinia d-lui, sunt departe de soluţionare: situaţia cu şcolile din regiune, aflate în subordinea Chişinăului; situaţia în care se află fermierii în raionul Dubăsari; discriminarea angajaţilor structurilor constituţionale, locuitori ai raioanelor estice, la capitolul plata pentru serviciile comunale, etc.
Cu toate că sunt punctate unele stringente probleme ce ţin de regementare, abordarea în ansamblu nu este una care ar demonstra pătrunderea în esenţă şi tentativa de a identifica o cale, fie şi lungă, dar eficientă în aspectul obţinerii rezultatelor scontate. Din nou se manifestă speranţe, că partenerii – în cazul dat Germania, vor dinamiza procesul.
Da, spre mirarea criticilor şi scepticilor, partenerii nu stopează eforturile. Doar la cîteva zile Consiliul European a salutat angajamentul Republicii Moldovei de a gestiona procesul de reglementare transnistreană ca o prioritate-cheie, precum și interesul de a relua negocierile cât mai curând posibil. Cum am mai menţionat, Consiliul European a adoptat, în cadrul reuniunii Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe, 13 concluzii privind situaţia politică şi economică din Republica Moldova şi modalităţile de sprijin a acesteia de către Uniunea Europenă.
În cadrul reuniunii, Consiliul European a făcut o serie de concluzii pe marginea situației din Republica Moldova.
Astfel, acesta a declarat că își reafirmă angajamentul de a consolida asocierea politică și integrarea economică între Uniunea Europeană și Republica Moldova. Uniunea Europeană își menține angajamentul de a sprijini eforturile în reformele realizate, în scopul de a aduce beneficiile Acordului de Asociere.
Ca să dispună de privilegiile oferite de UE, Guvernul de la Chișinău trebuie să prioritizeze reformele ce vizează abordarea politizării instituțiilor de stat, corupția sistemică, reforma administrației publice și să contribuie la creșterea eficienței organismelor de reglementare, transparența și responsabilitatea în gestionarea finanțelor publice și în procesul de elaborare a politicilor. Se cere elaborarea politicilor: ample, clare şi eficiente. Inclusiv la capitolul reglementarea transnistreană. Aşa cum o fac la Tiraspol. Înţeleg că nu arată patriotic, dar aşa stau luicrurile. Cu ocazia celor 25 de ani de activitate a departamentului de relaţii externe (la Tiraspol – minister – I.L.), s-au făcut publice mai multe lucruri, care le redăm aproape de original.
Cum a relatat E. Şevciuc, idea naţională a „rmn” este recunoaşterea (ei –I.L.) la scara internaţională, ceea ce e posibil de obţinut doar prin crearea unui stat sinestătător, puternic. Din start se iscă întrebarea: Care e subiectul de tratative în formatul 5+2, dacă Filip pledează pentru acordarea Transnistriei a unui statut de autonomie în cadrul RM, iar Şevciuc lansează sarcina de a obţine recunoaşterea? Esenţa situaţiei nu e în aceea că „se poate de visat la orice”. La Tiraspol nu numai că visează, ba şi se fac multe, în prim plan în platourile oferite de acest format.
În cadrul şedinţei vizate la MAE, Şevciuc a trecut în revistă efectele pentru regiune, obţinute în cadrul tratativelor la diferite mese de negocieri, fie în format 5+2, fie în panourile grupurilor de lucru. El a specificat că în total, în formatul 5+2 au fost semnate 25 de acte – Procese verbale şi acorduri, care vizează diferite aspecte, între care libertatea circulaţiei cetăţenilor, a mărfurilor, aspecte economice. Astfel, Decizia Protocolară cu privire la Principiile reluării circulaţiei trenurilor marfare pe teritoriul Transnistriei, au asigurat întreprinderii „Calea ferată a Transnistriei” 10 milioane dolari SUA. Anterior, calea ferată era impusă a solicita surse de la buget, pentru a achita salariile angajaţilor. Însă important e altceva. Calea ferată a Tramnsnistriei nu este o subunitate a Căilor Ferate Europene, ea nu are nici un certificat de activitate eliberat de organele internaţionale abilitate. Însă, la masa negociatorilor europeni, se semnează acte care asigură acestei instituţii ilegale, dreptul la activitate. Un pas mic spre recunoaştere. Şi nu unicul, şi nu ultimul.
„O victorie deosebită a diplomaţiei transnistrene – consideră Şevciuc – este semnarea de către participaţii la formatul 5+2 a Protocolului în care se confirmă că Moldova şi Transnistria sunt părţi egale la masa de tratative. Acest document garantează caracterul constructiv şi reciproc avantajos pentru negocieri la orice nivel”. Comentariile sunt de prisos. Cum şi s-a preconizat la Tiraspol, egalitatea la masa de tratative s-a extins asupra întregului ansamblu de relaţii şi contacte, ceea ce a exclus orice posibilitate a Chişinăului de a include pe agenda problemelor pe acelea pe care acesta le consideră obligatorii spre examinare. Pe când Tiraspolul, în mod abuziv, propulsează propriul interes.
La 12 decembrie 2014 diplomaţii transnistreni au obţinut abrogarea de către Chişinău a propriei decizii cu privire la perceperea accizelor la anumite mărfuri de import. Anularea acestei decizii a Parlamentului RM a condiţionat o economisire de mijloace pentru agenţii economici transnistreni în volum de 2.5 milioane dolari SUA.
Un efect extrem de important are semnarea acordului cu privire la implementarea în regiune a sistemului de asigurări auto OSAGO. Transnistria a obţinut returnarea din structurile Chişinăului a mai multor plăţi impozitare în volum de 760 mii dolari SUA şi egalarea în drepturi a conducătorilor auto transnistreni cu cei din RM. Decizia protocolară din 27 februarie 2014 a obligat organele respective ale Chişinăului a exclude limitarea circulaţiei prin aerogara Chişinău pentru locuitorii regiunii, care vor confirma locul de trai în Transnistria.
Consolidarea relaţiilor cu FR a permis soluţionarea mai multor probleme stringente care vizează locuitorii regiunii. Astfel, funcţionează acordul care permite cetăţenilor FR, care locuiesc în regiune, să primească pe loc pensia din Rusia. Din 2015 elevii transnistreni sunt integral asiguraţi cu manuale în exclusivitate produse în FR. Evident că acestea conţin materiale indicate de programele Ministerului rus de educaţie, şi nicidecum de cel a RM.
Un succes deosebit al activităţii diplomaţiei transnistrene îl constituie modalitatea în care sunt efectuate relaţiile economice ale Transnistriei cu pieţele UE. Anume participanţii în formatul 5+2 au identificat această modalitate şi au evitat un scenariu negativ al evoluţiilor în domeniu. Şevciuc utilizează fraze fără conţinut, însă conţinutul este cunoscut. În urma negocierilor, Tiraspolul a obţinut conservarea situaţiei în care regiunea în continuare dispune de cote preferenţiale la export fără a plăti impozite vamale. Mai mult, tot mai evident devine caracterul direct a relaţiilor între agenţii economici şi administraţia tiraspoleană cu partenerii din Uniunea Europeană. Anumite structuri de la Chişinău în continuare intenţionează să impună agenţilor economici din regiune regulile legale de activitate, însă aceia preferă să contacteze la direct cu „patronii” europeni, care deseori le fac graţieri, în special la capitolul plata accizelor şi altor impozite. În prezent, un grup de producători de încălţăminte din Bender a refuzat perfectarea unui lot de mărfuri destinate exportului în baza legislaţiei RM şi aşteaptă sosirea reprezentanţilor Comisiei Europene, cu care deja au convenit asupra unui monitoring la subiect.
Probabil, presupunerea ce ţine de o posibilă recunoaştere latentă a regiunii transnistrene în calitate de stat suveran de către partenerii occedentali, la moment nu pare suficient argumentată. Sunt de acord că un act oficial cu declararea recunoaşterii ar putea şi să nu aibă loc. Însă, din moment ce relaţiile economice eficiente vor fi realizate la direct, fără Chişinău, asta şi va fi recunoaşterea. Pompa, solemnităţile Tiraspolul le va asigura şi fără europeni. Cu toate că în condiţiile refacerii relaţiilor între Rusia şi Occident a politicii „războiului rece”, potrivit lui D. Medvedev, ne putem aştepta la ori şi ce. Inclusiv şi recunoaşterea de către UE a Transnistriei în calitate de stat suveran, care ar asigura stabilitate la hotarele de est a lumii europene, fenomen de nerealizat de către Chişinău.