Finalizarea reglementării transnistrene de la Chişinău şi, respectiv, din capitalele europene, se vede în forma unui stat integru sub toate aspectele în cauză: teritorial, politic, economic, juridic. Anume acest rezultat este aşteptat de la procesul de tratative în formatul 5+2. Aşa e în teorie. Practica s-a materializat în mai multe evenimente începând cu 22 iulie curent, și a demonstrat că e cu totul altceva.
Pentru a spera la rezultatul formulat în primul aliniat, am avea nevoie cîteva puncte de vedere comune a părţilor, care nici nu pot fi subiecte de discuţii. Printre acestea:
a. excluderea utilizării structurilor de forţă în relaţiile între părţi şi dezarmarea treptată reciprocă;
b. identificarea modalităţii de a reîntregi statul, formând treptat câmpuri comune – teritorial; politic; economic; cultural etc.
Anume acest subiec şi nu altul ar trebui să fie permanent prezent în agenda negocierilor în acel format 5+2.
Ce avem în realitate. La 3 septembrie curent, în legătură cu cei 25 de ani de ocupaţie ai acestui teritoriu de către o grupare criminală rebelă, numită “republica moldovenească transnistreană”, mai mulţi experţi din Federaţia Rusă s-au expus referitor la capacităţile forţelor armate subordonate acestui regim. Victor Baraneţ, expert militar rus, a evoluat în mass media din Federația Rusă cu o amplă analiză, intitulată “Armata lui Şevciuc – un factor al puterii şi stabilităţii regionale”. El a menţionat că, indiferent de faptul că armata transnistreană este încă la fază de formare(?), „puterea acesteia, manifestată în cadrul paradei de la 2 septembrie, mai mult ca sigur că le-a redus din intenţiile multora la Chişinău, Bucureşti şi în Uniunea Europeană”? Ceva mai mult din aceste intenţii se va reduce odată cu informaţia că Rusia a acordat, acordă şi va acorda pe viitor o asistenţă considerabilă acestor forţe armate ale “republicii transnistrene”. Am putea trece cu vederea opiniile acestui expert, însă tipul e colonel în rezervă, a deţinut funcţia de şef a Departamentului informaţii în Marele Stat Major al MA a FR. La moment este moderatorul emisiunii “Military Review” la radioul “Komsomoliskaia Pravda”. Nu poate fi ignorant, odată ce incontestabil expune apreciarea care ia fost indicată de puterea de la Moscova.
În aprecierile de acest gen, Baraneţ nu este de unul singur. Ziarul “ Moscovskii Komsomoleţ” vine cu complimente la adresa “preşedintelui Şevciuc”, care “personal foarte mult a contribuit la modernizarea forţelor armate regionale şi pregătirea acestora pentru a riposta ameninţărilor din exterior”. Ziarul face trimitere la declaraţiile lui Şevciuc în cadrul mitingului din 2 septembrie la Tiraspol: “În termen scurt militarilor le-a reuşit comnsolidarea şi extinderea capacităţilor de apărare şi posibilităţilor, în special a structurilor cu destinaţie specială”. “Eforturile preşedintelui în privinţa consolidării capacităţilor de luptă a forţelor armate, vor continua”. Au mai fost şi alte “analize” de acest gen, însă numărul lor nu contează. Este important că Moscova oficială nu reproşează Tiraspolului această militarizare exagerată. Mai mult, potrivit declaraţiilor lui Baraneţ şi exprimărilor indirecte a lui Dmitri Rogozin, Moscova va contribui activ la perfecţionarea aspectului militar al regimului. Probabil acest moment nu a fost ultimul în şirul argumentelor care au condiţionat decizia actualului ministru ai apărării al Republicii Moldova de a întrerupe relaţiile cu ataşatul militar rusesc la Chişinău.
Indiferent de volumul redus al materialului, este absolut clar că la Chişinău şi la Tiraspol persistă opinii diametral opuse referitor la perspectivele excluderii “tunurilor” din arsenalul procesului de negocieri.
Dar, un şir de declaraţi prilejuite de recenta vizite la Moscova a liderului de la Tiraspol, ne demonstrează că Moscova nu acceptă integritatea Moldovei în calitate de condiţie a soluţionării diferendului. Ne referim la Serghei Gubarev, reprezentantul oficial a Moscovei în procesul de negocieri. Potrivit diplomatului, Chişinăul, de acord cu Kievul, ar fi aplicat o tactică de presiuni asupra Tiraspolului, pentru a-l impune a adopta careva decizii ce contravin intereselor „poporului republicii”. Diplomatul rus consideră că, în asemenea condiţii, tratativele degradează în ”presiuni asupra voinţei unei părţi” cu care Moscova nu poate fi de acord şi va depune toate eforturile de care dispune, pentru „îndrepta situaţia”.
Merită atenţie şi apariţia în presă a lui Vasile Kaşirin, expert din FR, căruia pentru activitatea subversivă, i-a fost interzis accesul în RM. Acesta a descris cîteva aspecte destul de interesante în atitudinea Moscovei către procesul de soluţionare. Analizînd eventualele oportunităţi pentru Transnistria a protestelor din Chişinău, „expertul” spune, că „nici o forţă politică de la Chişinău nu adimite existenţa independentă şi suverană a „rmn”! Maximal, pentru ce sunt dispuse să discute cele mai pro-ruse forţe, este federalizarea Republicii Moldova – fenomen în principiu inadmisibil pentru Transnistria. Kaşirin ştie ce spune. Astfel, ce rost au eforturile Chişinăului, odată ce Tiraspolul nu acceptă nu numai că un statut de autonomie asemănător celui de care beneficiează Găgăuzia, dar însuşi federalizarea, caree i-ar asigura statut de subiect egal în drepturi al federaţiei. Oficialii de la Chişinău ar trebui să examineze aceste declaraţii, întrucît ele corespund punctului de vedere oficial a executivului de la Moscova.
Nu cred că ar fi o mare diferenţă. În cadrul întâlnirii cu Şevciuc, S. Gubarev a acordat multă atenţie problemei „operaţiunii de menţinere a păcii”. El a declarat că sugestiile referitor la necesitatea moficării formatului acesteia, sunt lipsite de responsabilitate. Gubarev, derapînd la nivel de comentator de o talie minoră, declară că modernizarea operaţiuinii de pacificare, propusă de Chişinău, ar condiţiona neapărat reluarea fazei armate a conflictului. În opinia diplomatului rus, sunt alte misiuni, mult mai importante, cum ar fi reluarea negocierilor în formatul 5+2 şi „înlăturarea acţiunilor inadmisibile comise de către Chişinău şi Kiev referitor la Tiraspol”. La soluţionarea acestor probleme va insista în mod categoric delegaţia Federaţiei Ruse.
Foarte interesant. Cît ţine de format, totul e clar. Şedinţile acestui permit atingerea unor interese ale Tiraspolului şi a Moscovei fără a pătrunde în esenţa şi scopul de bază a procesului. Cît ţine de „înlăturarea presiunilor asupra Tiraspolului” (Gubarev face referinţă la aplicarea normelor legale referitor la traversarea hotarului moldo-ucrainean), promiterea de a face aici lege, evident arată ca o ameninţare. Nu este oare acest moment legat de „calitatea de luptă înaltă a forţelor armate transnistrene”?
Vom vedea. Însă, nu evit ocazia de a aminti odată în plus cele declarate de Oleg Beleacov , co-preşedintele Comisiei Unificate de Control din partea Tiraspolului. La 22 iulie curent, în interviul pentru canalul TV „Novosti Pridnestrovia” funcţionarul separatist a declarat că „Moldova insistă asupra evacuării trupelor aramete ale FR, odată ce acestea nu admit integrarea teritorială a Moldovei”. Din momentul apariţiei acestui interviu s-a scurs mai mult de o lună de zile. Beleacov este în funcţie, nimeni nu a cerut explicaţii şi nu s-a grăbit cu reclamaţiile de rigoare. Înseamnă că poziţia oficială a Moscovei nu mai este susţinerea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Ea este alta şi Chişinăul nu are decît să ceară explicaţii.
Ion Leahu.