Mai are Rusia interes în Transnistria?
Subiectul transnistrean mai apare pe paginile presei din Federația Rusă, fără a indica ceva absolut nou sau clar, fie la capitolul evaluare, fie în aspectul mult aşteptatelor decizii ale executivului de la Moscova. Acest executiv destul de palid şi-a expus poziţia cu o ocazie evidentă, când capitala Rusiei a fopst vizitată de vice-primministru moldovean Victor Osipov. Lui i s-a cerut soluţionarea problemei cu militarii ruşi, însă reprezentantul Chişinăului nu a mai răspuns ca în trecut afirmativ. Să fim noi prezenţi la lansarea unei alte abordari a relaţiilor moldo-ruse? Şi ce ar condiţiona schimbarea?
Mai mulţi observatori din FR, între care economistul Mihail Oreşkin, consideră, că s-au epuizat motivel, pentru care regimul a fost creat. Că Rusia nu mai are nevoie de el, însă fiind influenţată de forţele patriotice, nu poate deschis renunţa la acesta. Politologul Maxim Şalîghin consideră, că „la rîndul său şi Transnistria nu mai este dispusă pro Rusia. În opinia lui, expusă în propriul blog, Şalîghin afirmă, că toţi, care sunt pro ruşi, deja au plecat în Rusia. Cei care au rămas, sau marea lor majoritate, utilizează drapelul rusesc pentru a masca propriile interese meschine. Cu cît la Moscova mai degrabă vor înţelege, că „rmn” din 2015 nu mai este cea din 1992, cu atît mai bine. Rusia nu mai are interese vitale în această regiune. Dar, nici timp pentru a corecta ceva, cu regret…”
O opinie diametral opusă, dar prin asta şi mai interesantă, o expus-o Raceva Elena, corespondent special ai ziarului „Novaya Gazeta”, într-un amplu reportaj, intitulat “reportaj din Transnistria, republică nerecunoscută, care nu oboseşte a visa la Rusia, însă doar acuma a devenit solicitată de ideiologii acesteia” .
Evident, atenţia la problemă Raceva o explică prin agravarea situaţiei în jurul “republicii”, condiţionată, la rîndul său, de acţiunile Ucrainei – care ”a organizat blocada economică şi a interzis accesul militarilor în regiune”, iar apoi la numit pe M. Saakaşvili (numit de presa rusă un potenţial ripitor ai teritoriului rusesc) la funcţia de guvernator de Odesa. Având drept scop a afla dacă e posibil un nou conflict în Transnsitria, corespondenta a găsit acolo o mică şi paşnică provincie a Rusiei.
În prim plan al articolului apare războiul informaţional, dar cu un generic specific. Partea ucraineană acuză regiunea de militarizare. Transnistrenii declară că adevăratul scop a ucrainenilor este atacul contra lui Putin. Vor să-l atragă în război, la care vor adera şi americanii. Putin este un vis, ca şi Rusia. Cum i-a explicat Serghei Şirocov, un politolog de la faţa locului, transnistrenii nu vor să cunoască realităţile Rusiei. Ei şi-au format propriile imagini potrivit cărora în Rusia drumurile sunt ideale, pensiile mari, autorităţile oneste, iar alegerile curate. Evident că lumea a reacţionat pozitiv la îndemnul administraţiei din iunie curent de a perfecta paşapoarte ruseşti. Cum li s-a spus – cu cât mai mulţi vom avea aceste paşapoarte, cu atît mai mult Putin va fi cu noi. Mai mult ca atât, neoficial s-a adus la cunoştinţă populaţiei că paşaportul rusesc se eliberează indiferent de deţinerea altuia – fie moldovenesc, fie ucrainesc. Actualmente punctul consular din Tiraspol zilnic eliberează cîte 50 paşapoarte, însă coada nu se termină.
Relaţiile cu Rusia
Transnistria are multiplele legături cu Rusia, una din principalele fiind armata. Aici din 1992, legitim, în baza acordurilor internaţinale, staţionează batalionul de menţinere a păcii (aproximativ 412 persoane). Tot aici este dislocată unitatea militară 13962, Grupul operativ de trupe ruse, trei batalioane (cifra a apărut pentru prima dată) cu un contingent de mai mult de 1300 de persoane. Grupul operativ se supune Ministerului apărării din FR, în Transnistria nu a fost introdus special – pur și simplu nu a fost retras. În aspectul actelor internaţionale, aceste trupe NU există. Majoritatea observatorilor consideră, că Grupul operativ şi contingentul pacificatorilor constituie una şi aceeaşi.
Ucraina şi Moldova nu mai acceptă accesul militarilor din FR către locul de serviciu, ce a influenţat mai mulţi analiști a prognoza un inevitabil război. Spre deosebire de alte materiale la subiect, în cel analizat este reflectată şi poziţia guvernului moldovenesc. Astfel se spune franc, că Chişinăul în toamna anului 2014 a prevenit FR şi a propus examinarea situaţiei şi recurgerea la discutarea modului de evacuare a Grupului Operativ. Diplomaţii ruşi ori nu reacţionează, ori spun că „voi doar înţelegeţi…” Ce trebuie de înţes nu este clar. Unitatea militară a FR este plasată la o margine a Tiraspolului. În locul cazarmelor învechite, corespondentul a găsit un orăşel militar nou, opt construcţii cu cinci etaje. Construcţia blocurilor a pornit anul trecut, zilele ce urmează vor fi populate. Faptul dat poate avea o singură explicaţie – că Rusia va rămîne aici încă pentru mult timp.
Oleg Vasilatii, deputat în legislativul local, explică situaţia aşa cum o percepe. Potrivit deputatului, Transnistria din start promovează şi realizează ideile URSS. Datorită acestui fapt, Transnistria a devenit „cel mai dezvoltat segment ai fostei URSS”. El se declară în opoziţie faţă de E. Şevciuc, însă asta nu înseamnă că se dezice de aspiraţiile pro ruse, sau ar fi pledat pentru aderarea la Republica Moldova (autorul afirmă categoric că oameni cu asemenea opinii în regiune nu există). În opinia deputatului Vasilatii, conflictul armat cu RM nu are de unde apărea. Doar, dacă Saakaşvili ar provoca tensiunea.
Totuşi Vasilatii apreciează limitarea accesului militarilor ruşi drept ilegală, capabilă a provoca careva efecte negative. El propune ca mai întîi Moldova să decidă cu FR cum să evacueze trupele ruse şi doar apoi să ceară evacuarea în temeiul propriei legislaţii (statutul constituţional de stat neutru). Vasilatii pledează pentru încorporarea regiunii în componenţa FR, asta ar deschide mai multe perspective. Transnistria putea să-i sugereze Rusiei cum poţi supraveţui în condiţii de „blocadă”. Ei, transnistrenii, au trăit în aceste condiţii de la momentul formării. În regiune vorbesc referitor la un nou conflict, însă potrivit lui Vasilatii, nimeni din potenţialii participanţi la acest conflict nu dispun nici de armament, nici de resurse, nici de dorinţă.
Transnistria este o copie comică a FR, consideră Vitalie Andrievschii, politolog de la Chişinău. Tot ce se face în Rusia la modul serios, aici se tirajează în formă de copii aberante. Aici tot se luptă cu extremismul. Preşedintele Şevciuc a indicat serviciului local de securitate să combată consecutiv naţionalismul ucrainean, activitatea serviciilor speciale din Moldova şi „diversiunile informaţionale”, scopul cărora ar fi, potrivit lui Şevciuc, transformarea bazei spirituale a transnistrenilor, modificarea istoriei, cultivarea unor valori inproprii locuitorilor regiunii, între care închinarea la bani”.
Aspecte economice
În regiune există propriul sistem valutar, bancar, izolat de toată lumea. Sursa principală, care asigură existenţa regiunii, sunt gazele din FR, livrate gratis. Contribuabilii achită tarifele, însă banii nu pleacă în FR, dar se acumulează pe un cont bancar special. Cum este administrat acest cont nu cunoaşte nimeni în afară de conducerea regiunii. Datoria faţă de compania rusă „Gazprom” a depăşit cifra de 5,2 miliarde dolari SUA. În 2012 pentru a obţine livrări la buget, E. Şevciuk a majorat tarifele la gaze pentru uniţăţile industriale cu 67%. Întreprinderile (între care şi Uzina metalurgică) au lansat bancrutizărea în lanţ. Miliardarul rus Alişer Usmanov a donat Uzina metalurgică „statului transnistrean”. Din martie în regiune bîntuie criza. Localnicii, cărora li s-au redus pensiile şi salarile cu 30%, declară că înţeg că Rusia se confruntă cu greutăţi şi nu poate în plină măsură să plătească pensiile şi salariile. Merită interes abordarea situaţiei în economie de către Iurie Ganin, şeful Camerei de Comerţ. Potrivit lui, Rusia aplică sancţiunile şi embargouri Republicii Moldova, dar agenţii economici transnistreni la fel nu sunt admişi în Rusia, odată ce utilizează specimentele vamale moldoveneşti. Alt aspect ai crizei, potrivit lui Ganin, este „stabilitatea” rublei locale, susţinute absolut voluntar de administraţie. Odată cu reducerea pensiilor şi salariilor cu 30%, au căzut comerţul, exportul. Ca urmare, livrările la buget s-au micşorat cu 25%.
Contrabanda
A fost pornită prin anii 1993. În regiune legal se importează obiecte de tutungerie, ca mai apoi să urmeze cale în alte state, inclusiv România, Rusia, Ucraina. Deseori marfa nici nu întra în regiune, numai actele de însoţire sau camioane deşerte. În schimb, în administraţia preşedintelui ucrainean şi a celui din Tiraspol soseau valize cu bani (şpagă). O parte din aceste sume se livra şi la buget. Acum Ucraina şi România au închis hotarele şi veniturile au secat.
Altă problemă, evidenţiată de ziarist, este aderarea RM la Acordul de liber schimb cu UE. Regiunea a refuzat, dar Chişinăul nu identifică careva variante, aşteptând ca Tiraspolul să cedeze. Asta tot provoacă tensiune, care a devenit evidentă în stînga Nistrului.
Tiraspolul mai mult timp solicită Moscovei formarea temeiului juridic pentru aderarea regiunii la FR. Ar fi existat şi un punct special în planul „Novorosia”, care prevede încorporarea Transnistriei în una din republicile rebele din Donbas.
În 2006 la referendum, 97% s-au pronunţat pentru aderarea la FR. Însă, unul din foşti „miniştri” transnistreni, declară, că cifrele, la indicaţia lui I. Smirnov, au fost „adaptate”, ţinundu-se cont de alegerile prezdenţiale. De facto, cel puţin 20% din alegători se pronunţă pentru UE şi RM. Este semnificativ că corespondentul a indicat că în perioada „republicii”, populaţia s-a redus de două ori. Cifra 350 mii ar una aproape de adevăr, şi nu altele utilizate.
Pe 24 iunie 2015 Victor Osipov, vice-primministru al RM a efectuat la Moscova o vizită oficială, în cadrul cărei s-a întălnit cu omologul său Dumitru Rogozin. Cei doi, potrivit materialului, ar fi atins înţelegerea asupra necesităţii de a clasa „zgomotul propagandistic în jurul regiunii transnistrene”. Disponibilitatea de a evita conflict la Nistru a confirmat-o şi la Tiraspol. Acolo se declară că actorii intenţionează a obţine ceva din situaţia tensionată, fără a admite deraparea acesteia la conflict. Tiraspolul cere bani (in vederea agresiunii moldoveneşti); Rogozin declară că „Patria e în pericol, suntem înconjuraţi de duşmani” şi cere consolidarea populaţiei şi persecutarea opoziţiei; evident, jocul la muchia conflictului este periculos, însă, în opinia autorului, pînă la aplicarea armelor nu se va ajunge, odată ce părţile nu dispun de necesar – tehnică, bani, rezerve. Şi în general, conclude doamna Raceva, regiunii îi sunt străine conflictele grave. Nu sunt tradiţii de a lupta. O concluzie foarte stranie. Tehnica este. Nu demult generalul rus Reşetnicov a declarat, că Tiraspolul dispune de 48 de tancuri, ce constituie o forţă considerabilă. La 2 iulie curent, cu ocazia celor 20 de ani de la formarea Grupului Operativ de trupe ruse, E. Şevciuc a declarat, că Tiraspolul nu face careva separare între trupele FR şi cele proprii. Astfel tancurile, piesele de artilerie şi rezervele umane sunt la dispoziţia comandamentului rusesc.
Doamna Receva, probabil, a avut misiunea de a demonstra, că situaţia în regiune nu înscrie tentative reale de agravare, că această agravare este mimată. Nouă ne rămîne doar un lucru – să nu uităm, că la Tiraspol militarii au construit un nou orăşel pentru cazare. Aceste construcţii se efectuează când trupele nu se pregătesc de plecare. Cum vor proceda ruşii pentru a familiariza Chişinăul cu aceste planuri rămîne să vedem.
Ion Leahu.