Eduard Bumbac : 30 de ani de la semnarea Acordului moldo-rus din iulie 1992 și situația internațională actuală

Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la semnarea Acordului care a pus capăt războiului de pe Nistru, semnat pe 21 iulie 1992 de către Preşedinţii Federației Ruse Boris Elţin şi Republicii Moldova Mircea Snegur. Acest eveniment a fost precedat de apelul Preşedintelui Snegur, care solicita organizarea unei reuniuni la nivel înalt pentru încetarea focului. Întâlnirea a avut loc la Moscova, pe 3 iulie 1992, fără participarea reprezentanţilor Transnistriei. Deciziile principale se refereau la încetarea ostilităţilor, separarea părţilor beligerante în decurs de şapte zile, retragerea unităţilor Armatei a 14-a în conformitate cu înţelegerile bilaterale. Moscova a confirmat oficial că Republica Moldova trebuie să fie unitară, iar cele doua maluri  reîntregite.

  1. Operaţia actuală, ce se desfăşoară conform acordului moldo-rus din 21 iulie 1992, din punct de vedere al dreptului internaţional este o intervenţie legală a altui stat (în cazul dat al Federaţiei Ruse) în treburile interne ale Republicii Moldova.
  2. Anume specificul acestei aşa-numite operaţii, cauzat şi de participarea în cadrul Comisiei Unificate de Control (CUC) şi în Forţele Mixte de Menţinere a Păcii a separatiştilor de la Tiraspol, nu permite organelor constituţionale ale RM să acţioneze eficient în promovarea şi apărarea intereselor naţionale ale ţării.
  3. Conform multiplelor declaraţii a diferitor oficiali din cadrul structurilor de stat ale Federaţiei Ruse, această operaţie este una din cele mai eficiente operaţii de menţinere a păcii, desfăşurată la sfârşitul sec. XX – începutul sec. XXI.

Anume „exclusivitatea şi eficienţa” sa au transformat această operaţie într-un paravan (scut) de securitate ce asigură protecţia existenţei şi dezvoltării regimului de la Tiraspol.

  1. Este bine ştiut că ineficienţa activităţii CUC şi Comandamentului Unificat al Forţelor Mixte de Menţinere a Păcii nu este cauzată numai de poziţia reprezentanţilor regimului de la Tiraspol, dar se datorează şi poziţiei oficialităţilor Federaţiei Ruse (inclusiv din cadrul acestor mecanisme).

Federaţia Rusă, care are interese destul de bine determinate în RM şi în această regiune a Europei, nu poate fi mediator nepărtinitor în procesul de soluţionare a conflictului transnistrean.

La 30 de ani de la semnarea Acordului constatăm că Zona de Securitate (ZS), creată pentru a despărți forțele aflate în conflict armat, nu este demilitarizată și nu este o zonă sigură. Se atestă o degradare constantă a tuturor înțelegerilor anterior convenite, deoarece, este încălcat, Acordul moldo-rus din 1992, singurul document cu putere juridică în ZS din tot setul de documente semnate în cadrul procesului de negocieri Acordul de la Odessa din 20 martie 1998. În ZS urma să fie asigurate nu doar pacea, dar și libera circulație a populației, mărfurilor și serviciilor, care să creeze condiții necesare pentru desfășurarea pașnică a procesului de reglementare politică a conflictului.

Astfel, art. 4 al Acordului prevede: Unitățile Armatei a 14-a a Forțelor Armate ale Federației Ruse, dislocate în Republica Moldova, vor respecta cu strictețe neutralitatea. Cele două părți în conflict își asumă obligația de a respecta neutralitatea și de a se abține de la orice acțiuni ilicite față de patrimoniul militar, față de militarii acestei armate și membrii familiilor lor. Problemele privind statutul armatei, procedura și termenele retragerii ei pe etape vor fi soluționate în cadrul tratativelor dintre FR și RM.

Acest articol este considerat unul din cele mai dureroase, prin existența căruia, fiind acceptată în mod indirect prezența pe teritoriul Republicii Moldova, stat neutru, a unor trupe străine. În acord este menționat negru pe alb că: părțile se vor abține de la orice acțiuni ilicite, alb pe negru și este încălcată această prevedere. Federația Rusă nici nu ascunde faptul că încalcă periodic acest articol prin aplicațiile militare comune cu transnistrenii, participarea la acțiuni de comemorare organizate de administrația ilegală din regiune, activități de propagandă militară și participare la paradele militare.

Pe perioada de 30 de ani constatăm cu regret următoarele problemele ne soluţionate în cadrul Comisiei Unificate de Control – organul de bază a misiunii de pacificare cu atribuții de gestionare a situației în Zona de Securitate:

  • consolidarea infrastructurii „frontierei de stat” şi înăsprirea controlului asupra activităţii agenţilor economici, fluxurilor de persoane, transport şi mărfuri ce se deplasează în/din regiune;
  • presiunile şi intimidările la adresa angajaţilor Inspectoratelor de poliţie din raionul Dubăsari şi or. Bender (raiona cu regim sporit de securitate) prin deschiderea dosarelor penale, declararea acestora ca persoane non-grata, introducerea plăţilor discriminatorii pentru achitarea serviciilor comunale, cazuri de reţinere a angajaţilor de poliţie;
  • blocarea de către partea transnistreană a examinării subiectului privind libera circulaţie prin Zona de Securitate, precum şi introducerea unilaterală fără acordul CUC a unui regim de imigraţie discriminatoriu;
  • blocarea permanentă de către delegațiile transnistrene şi ai Federației Ruse a mecanismului principal al operaţiunii de menţinere a păcii – ieşirea observatorilor militari;
  • neîndeplinirea deciziei CUC privind evacuarea tehnicii blindate din ZS de către contingentul militar pacificator al Federaţiei Ruse;
  • neîndeplinirea deciziei CUC privind amplasarea unilaterală şi fără coordonare cu CUC a posturilor suplimentare (staţionare şi mobile) ale structurilor de forţă separatiste în ZS pe perioada de pandemiei COVID-19, introducerea diferitor niveluri de coduri de amenințări terorist și instalarea posturilor de beton și a efectivelor dotat cu armament documentate de către reprezentanții Misiunii OSCE din cadrul CUC;
  • ignorarea de către unele delegaţii din cadrul CUC a prevederilor Acordului de la Odessa (20 martie 1998) privind asigurarea transparenţei în ZS asupra subiectului de staţionare a unităţilor militare şi a altor structuri de forţă;
  • continuarea blocării reacţiei CUC la multiplele plângeri şi adresări ale populaţiei, subiecţilor economici şi ale reprezentanţilor administraţiei publice locale din ZS.

Impactul delegaţiei Federaţiei Ruse în activitatea CUC

Pe parcursul perioadei de referință, delegaţia rusă inclusiv şi componenta militară din cadrul Comandamentului Militar Unit, în mod deschis au susţinut poziţiile părţii transnistrene pe tot spectrul de probleme abordate în activitatea Comisiei. În mod special, delegaţia Tiraspolului a fost sprijinită pe marginea discuţiilor asupra unui din principalele subiecte abordate – libera circulaţie în Zona de securitate unde au fost blocate eforturile delegaţiei moldoveneşti şi reprezentanţilor Misiunii OSCE şi Ucrainei în CUC. Un alt moment semnificativ a fost încercarea părţii ruse de a legifera prezenţa GOTR în cadrul formatului de pacificare prin înaintarea spre aprobare a diferitor reprezentanți al acestui contingent militar. Delegaţia Federaţiei Ruse în Comisie a susținut permanent suportul părţii transnistrene pe majoritatea problemele persistente în Zona de Securitate, în mare măsură, blocarea soluţionării problemei liberii circulaţie în ZS. Totodată, orice propunere pozitivă înaintată de reprezentanţii Ucrainei în cadrul activităţii CUC după 2014 se confruntă cu o rezistenţă majoră din partea delegaţiilor ruse şi transnistrene, iar în unele cazuri şi de refuz categoric de a fi pusă în discuţie, precum şi de o atitudine de dispreţ faţă de ei.

Impactul reprezentanţilor Ucrainei

Reprezentanţii Ucrainei în CUC în mare măsură, după 2014 au sprijinit eforturile delegaţiei Chișinăului primordial asupra soluţionării problemei actuale în Zona de Securitate, asigurarea liberii circulaţiei. Considerabil a fost ridicat nivelul de cooperare a contingentelor militare şi de observatori militari ai RM şi a Ucrainei. După anul 2014 această tendinţă de cooperare eventual a primit un nou conţinut calitativ şi a sporit eficienţa eforturilor delegaţiei moldoveneşti.

Impactul reprezentanţilor Misiunii OSCE în CUC

Pe parcursul activității Misiunii OSCE de la caz la caz s-a dovedit a fi minim. Iniţiativa şi propunerile reprezentanţilor Misiunii OSCE în Comisie privind soluţionarea problemei asigurării liberii circulaţie în Zona de Securitate deşi au fost înaintate co-preşedinţilor Comisiei, pe parcurs perioadei de referință nu au fost prompt promovate. Reprezentanţii Misiunii demonstrau o pasivitate evidentă, lipsită de iniţiativă de a se implica în soluţionarea problemelor existente, probabil nu doreau să “iriteze” părţile ruse şi transnistrene. Această abordare în mare măsură este cauzată de interdicţiile Tiraspolului impuse activităţii reprezentanţilor OSCE în regiunea transnistreană la diferite perioade, dar şi motivaţia sub nivel a unor reprezentanţi ai Misiunii în cadrul CUC. Pe parcursul ultimelor ani, reprezentanţii Misiunii OSCE au întreprins măsuri pentru deblocarea de către partea transnistreană a “Principiilor de conlucrare a Misiunii OSCE cu CUC” în cadrul activităţii Comisiei dar ele sau soldat cu rezultate nesemnificative în cadrul pretinsei operațiuni de pacificare.

Eventuala perspectivă

Susţinerea eforturilor de transformare a actualei misiuni de pacificare într-un mecanism civil sub mandat internaţional, reieşind din evenimentele ce au avut loc în ZS, bazate pe ineficienţa mecanismului de pacificare şi a poziţiei lipsite de iniţiativă şi responsabilitate a componentei Federației Ruse – actorul principal la realizarea Acordurilor din 1992 şi 1998. În acest context, ar fi oportun un curs de acţiuni cu premiza transformării operaţiunii de pacificare într-o misiune multinaţională civilă cu mandat internaţional ce ar oferi rezultate pozitive. Evoluţia de mai departe a lucrurilor în Zona de Securitate ar putea continua în moduri diferite. O modalitate, care este mai convenabilă pentru partea moldovenească, ar consta din două etape consecutive, ce conţin următoarele faze:

Etapa 1 – Comisia Unificată de Control iniţiind la nivel internaţional îşi va schimbă structura, incluzând reprezentanţi ai Uniunii Europene în calitate de observatori în activităţile sale; în activităţile CUC ar creşte rolul grupului de observatori militari completat cu reprezentanţi ai Uniunii Europene şi să fie format din zece reprezentanţi de fiecare parte; Introducerea comandamentului prin rotaţie în conducerea Forţelor mixte de pacificare; reducerea unităţilor de transport, armamentului de infanterie şi contingentului militar:

Etapa 2 – Stabilirea unui nou mecanism de control şi management în Zona de Securitate, crearea unei noi Comisii Unificate de Control, cu 6 reprezentanţi cu drepturi egale şi anume OSCE, Federaţia Rusă, Uniunea Europeană, Ucraina, Republica Moldova şi regiunea transnistreană; comisia va lua decizii prin majoritate simplă; retragerea completă a contingentelor militare ale misiunii internaţionale de observatori militari şi civili din Republica Moldova şi transformarea acesteia într-o misiune internaţională de observatori civili; şi încetarea definitivă a activităţii Comisiei Unificate de Control, a misiunii internaţionale de observatori civili şi lichidarea ZS. Prima etapă presupune doar reformarea Comisiei Unificate de Control şi grupului de observatori militari prin introducerea de noi membri. A doua etapă are ca scop să ofere o soluţie definitivă prin transformarea misiunii existente într-o misiune civilă şi renunţarea treptată la Zona de Securitate. La formarea şi desfăşurarea acestei misiuni care trebuie să fie una imparţială vor putea participa reprezentanţi ai statelor-membre ale UE, Federaţiei Ruse şi altor state interesate.

Situați actuală și eventuala perspectivă

Realizarea obiectivelor menţionate eventual ar permite eficientizarea mecanismului de pacificare existent, precum şi intensificarea rolului şi a gradului participării organismelor internaţionale în Zona de Securitate, dar acesta perspectivă este la moment prematură de o a realiza, reieșind din contextul regional și internațional în care ne aflăm după 24 februarie 2022.

Astfel, cu certitudine putem constata că la etapa actuală sunt puțin probabile întâlnirile internaționale privind reglementarea problemei transnistrene în formatul ”5+2”, iar negocierile în sine au ajuns într-un impas, și este prematur de prevăzut dacă acest format mai are perspectivă notorie pentru soluționarea transnistreană, atunci când două state din cadrul acestuia, Rusia și Ucraina ale se află în război direct și mult depinde cu ce se va sfârși această confruntare în vecinătatea apropiată a Republicii Moldova. Este evident că situația regională emană riscurilor de securitate generate de războiul din Ucraina și sunt evidențiate îngrijorări existente în vecinătatea apropiată a țării noastre, mai cu seamă pe segmentul transnistrean.

Putem evalua că Rusia se pregătește pentru un conflict prelungit în Ucraina în care încă intenționează să își atingă obiectivele de dincolo de Donbas, Luhansk și regiunile sudice ale Ucrainei pentru un coridor terestru către litoralul Mării Negre.  Eșecul Rusiei de a cuceri Kievul și a copleși forțele ucrainene a lăsat Moscova fără victoria rapidă la care se aștepta inițial că va împiedica Statele Unite și NATO să poată oferi ajutor militar însemnat Ucrainei. În această ordine de idei putem presupune că obiectivele actuale pe termen scurt ale FR sunt:

  • capturarea zonelor controlate de ucraineni din regiunile Luhansk și Donețk pentru a crea o „zonă-tampon”;
  • încercuirea forțelor ucrainene aflate la vest de Donbas pentru a zdrobi și distruge cele mai bine echipate forțe ucrainene;
  • consolidarea podului terestru pe care trupele rusești l-au realizat din Crimeea până în Donbas;
  • ocuparea Hersonului și controlarea resurselor de apă potabilă pentru Crimeea;
  • Vedem de asemenea semne că forțele armate rusești vor să extindă podul terestru Herson, Nicolaev, Odessa cu perspectiva către Transnistria.

Astfel, dacă FR ar cuceri Odessa, eventual nu se va opri aici, dar vor înainta pentru a face conexiune cu regiunea Transnistria, urmare la ce în cel mai bun caz se va opri pe Nistru, în cel mai rău se oprește la Prut.

Conform analizelor experților politici și militari se estimează că, deocamdată, nu există riscul implicării regiunii transnistrene în război unde nici populația regiunii și nici pretinsele autorități separatiste nu-și doresc escaladarea situației și regiunea transnistreană nu reprezintă un pericol atât de mare.

Totodată, regiunea transnistreană mai este și reprezintă un factor destabilizator pentru Republica Moldova și Ucraina, iar pe măsură ce conflictul va escalada riscurile vor crește exponențial pentru Chișinău, dacă Rusia va reuși să ocupe regiunea Nicolaev și să se îndrepte spre Odessa. Chiar dacă populația transnistreană nu-și dorește un război, n-o va întreba nimeni dacă-și dorește sau nu implicarea în război. Grupul Operativ al Trupelor Ruse dislocat nelegitim în RM, se supune direct Districtului Militar de Vest și comandamentului de la Moscova, dar nu Tiraspolului. În funcție de evoluția din Ucraina, s-ar putea schimba situația și la noi. Dacă armata rusă eventual ar reuși să treacă de Nicolaev, să meargă spre Odessa, lucrurile se schimbă radical.

Provocările din aprilie 2022 din Transnistria au alertat factorii de decizie din Tiraspol, Chișinău dar și partenerii internaționali, pe când cele din mai a.c., au trezit deja mai degrabă zâmbet ironic în afara regiunii transnistrene, iar evoluțiile din ultimul timp capătă un contur clar de o farsă grasă: drone cu explozibil, coctail Molotov, și în sfârșit pretinsul agent al serviciilor speciale moldovenești reținut de Tiraspol.

Ca urmare a acuzației Ucrainei de provocări, exponenții din Tiraspol au înțeles că mai bine lasă Kievul în pace și acuză Chișinăul, că este ofensiv.

Toate aceste provocări au urmat declarațiilor unor generali ruși despre ”coridorul spre Transnistria” generând impresia unei iminențe de atac asupra Odessei pentru împiedicarea redislocării trupelor ucrainene din regiunea Odessa spre Donbas, unde Moscova tocmai pornise o ofensivă ambițioasă.

Tiraspolul este foarte vulnerabil la moment și mai rămâne încă pe linia de plutire grație bunăvoinței Chișinăului și din propria aroganță și faliment. În această ordine de ideii probabil că balonul este pe terenul Chișinăului, care ar trebui să-și manifeste interesul și dorința la modul cel mai serios, față de soluționarea transnistreană, dacă sincer își dorește acest lucru.

 

Eduard Bumbac, fost membru al delegației

Republicii Moldova în CUC, colonel (r) al SIS

Redacția L.A.C.T respectă normele uzuale ale publicării unui autor extern, întreaga răspundere cu privire la limbaj, formă și conținut aparținând  autorului.