Războiul din Ucraina dar și ultimele evoluții din regiunea transnistreană riscă să afecteze și situația respectării drepturilor omului în stânga Nistrului. Alexandru Zubco, șeful Direcției prevenirea torturii la Oficiul Avocatului Poporului, a avut amabilitatea să acorde un interviu, în exclusivitate, Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean. Avocatul Poporului din Republica Moldova nu are acces direct pentru monitorizarea cazurilor persoanelor ținute ilegal în detenție de regimul nerecunoscut de la Tiraspol 
Alexandru Zubco
Alexandru Zubco este activist civic de peste 15 ani, expert în problematica respectării drepturilor omului, a persoanelor din detenție cu stagii de pregătire în Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Tadjikistan, Ucraina.
Interviul a fost realizat de către Mircea Merticariu.
M.M. Recent, pe 25 mai 2022, așa -numitul „Soviet Suprem” al regiunii transnistrene a votat modificări la codul penal local. Persoanele care vor denunța instituțiilor sau organismelor internaționale abuzurile comise de reprezentanții strucuturilor din stânga Nistrului riscă detenție de până la 8 ani sau amendă. Cum comentați aceste modificări și cum ar putea influența ele respectarea drepturilor omului?
Alexandru Zubco: Este cert că modificările operate de administrația locală contravin principiilor fundamentale ale drepturile omului și sunt disproporționate, și îndreptate spre obstrucționarea dreptului de a deplânge acțiunile sau inacțiunile administrației locale la nivel extra-regional. Aceste „norme punitive” sunt contrare chiar „constituției locale”, care exclamă dreptul locuitorilor de a se plânge împotriva abuzurilor administrației. Noi înțelegem că administrația locală, prin aceste operări, intenționează să limiteze accesul locuitorilor/petiționarilor la informații alternative, la protecție împotriva abuzurilor și la libertatea de opinie, exprimare, critică, etc. Normele locale conțin un șir de alte sancțiuni dure pentru critici aduse liderului administrației, politicilor menținute de administrație și pentru ofensă adusă trupelor ruse dislocate pe teritoriul din estul țării. În 2021-2022 au existat deja câteva procese împotriva locuitorilor din regiune ce au fost sancționați pentru critici. Mai grav este că, autoritățile constituționale nu au pârghii eficiente pentru protecția victimelor încălcărilor de drepturile omului în regiune. Iar, instrumentele internaționale rămân neaplicabile în zonă.
M.M. În urmă cu un an și jumătate, pe 7 și 8 octombrie 2020, patru persoane din dreapta Nistrului, de pe teritoriul controlat de Republica Moldova, au fost reținute de structurile de forță din regiunea transnistreană. Doi dintre ei, Adrian Glijin și Stanislav Mânzărari, nu au fost eliberați nici până în prezent iar despre Mânzărari nu se mai știe nimic. Care sunt ultimele informații despre ei și care sunt negocierile care s-au purtat pentru eliberarea lor?
A.Z. Cu regret, constatăm că fenomenul răpirilor și privării abuzive de libertate continuă. Oficiul Avocatului Poporului monitorizează îndeaproape situația ambelor victime (Andrian Glijin și Stanislav Mânzarari) și prin instrumentele sale disponibile încearcă să depună întreg efortul pentru revendicarea drepturilor acestora. Din păcate, eforturile noastre (oficiale și neoficiale) au suferit eșec. Administrația regională a blocat inițiativele noastre de a avea acces la deținuții politici. După mai multe tentative, am reușit să organizăm transmiterea unor medicamente în detenție pentru Andrian Glijin. Recent, Dl. Glijin a fost condamnat la pedeapsă privativă, pentru spionaj, la 11,6 ani detenție.
M.M. Ca șef al Direcției de prevenire a torturii la Oficiul Avocatului Poporului, în ce măsură puteți monitoriza condițiile de detenție din regiunea transnistreană?
A.Z. La moment, Oficiul Avocatului Poporului nu are acces în cele peste 44 locurile privative de libertate din regiune. Am încercat să abordăm problema asigurării accesului Avocatului Poporului în spațiile de detenție în cadrul formatelor existente, dar fără rezultat. În calitate de șef de direcție, am interdicție de acces în regiune valabilă pentru cel puțin 8 ani. Din acest context nu pot intra în regiune, să-mi realizez atribuțiile profesionale, inclusiv să-mi vizitez rudele localizate în regiunea transnistreană. Oricum, subdviziunea mea, cât și colegii din Reprezentanța Varnița a Oficiului Avocatului poporului continuă să primească informații despre încălcările din regiune, inclusiv locurile de detenție. Lipsa accesului direct nu împiedică Oficiul să monitorizeze la distanță sau prin alte canale accesibile situația din regiune. Rezultatele acestui proces de monitorizare este publicat anual în Raportul anual al Avocatului Poporului, disponibil pe www.ombudsman.md/rapoarte.
M.M. Aveți o situație a tuturor cazurilor de persoane ținute ilegal în detenție de regimul de la Tiraspol? În ce măsură se poate comunica cu aceste persoane?
A.Z. Sigur că deținem informații cu privire la cazurile de rezonanță/sesizate Oficiului Avocatului Poporului de către persoanele private arbitrar de libertate. Avem un suport activ din partea activiștilor de drepturile omului, ale asociațiilor obștești active care ne remit semnale/adresări/rapoarte/reacții, etc. Desigur, că în activitatea de monitorizare ținem cont de principiul de „a nu dăuna”, ce presupune a nu afecta situația reclamanților și a păstra confidențialitatea individului sau a sursei.
M.M. Cum credeți că va afecta războiul din Ucraina situația respectării drepturilor omului în regiunea transnistreană?
A.Z. Războiul în sine încălcă drepturile omului. Pe accente pesimiste, constatăm că situația privind respectarea drepturilor omului în regiune este în regres constant. Ultimele modificări ale actelor punitive locale, șirul de restricții sunt primele indicii că administrația locală va continua, fără teamă de consecințe, să admită ingerințe asupra libertăților fundamentale ale locuitorilor. Pentru ași proteja anumite interese economice ilegale, Tiraspolul ar putea să purceadă la acțiuni provocatoare, inclusiv asupra locuitorilor și să șantajeze astfel Chișinăul (ultimul exemplu: presupusele acte teroriste). În altă ordine de idei, în lipsa accesului în Ucraina pe Marea Neagră, Tiraspolul este tot mai vulnerabil din punct de vedere economic. Această situație (dacă va fi gestionată corect), poate să dea o premisă pentru Chișinău să recapete controlul constituțional asupra unor segmente viabile în regiune. Mizăm totuși ca administrația locală să nu rămână un spațiu izolat din cauza consecințelor grave asupra umanității din statul vecin.